Cello(c) ocupă violoncelul

Joi seara din nou. (-„În sfârşit, scrii despre David Garrett!” „Nici vorbă!” „Dar când o să scrii articolul despre el?” „Nu ştiu.” „Dar nici acum doi ani nu l-ai scris.” „Anul ăst, până la sfârşit de festival, o să-l scriu”)   Sunt (tot) la Ateneu. Nici nu a decolat bine avionul care ducea acasă Royal […]

Noi, cei din linia a doua

E o zi de joi, 14 septembrie, frumoasă ca o Înălţare a Sfintei Cruci. De sărbătoarea asta dinainte de începerea şcolii ţineam mereu post în copilărie, ca să-mi meargă bine tot anul. Pe la 15.45, deşi mai sunt aproape 4 ore până la concert, nu e niciun loc de parcare liber. La Sala Palatului, „se […]

Dragă Royal Philharmonic Orchestra London,

Îţi scriu cu mult drag şi cu multă, multă admiraţie după întâlnirea noastră de la Bucureşti. Am petrecut două seri în care ne-ai uimit şi te-am uimit. Ne-ai uimit pentru disciplina, seriozitatea şi profesionalismul instrumentiştilor tăi. Te-am uimit cu căldura noastră cu care ne primim artiştii, îi urmăm, îi urmărim, îi ovaţionăm la scenă deschisă […]

Concert (în…) pentru o duminică senină

Uvertura O săptămână încheiată de Festival cu alergătura sufletului printre epoci şi trăiri şi a trupurilor între Ateneu şi Sala Palatului. Pe un răgaz de culoare roşie a semaforului străjuit de statuia ecvestră a lui Carol I mă cuprinde nostalgia ca o gâtuire, ca un simptom de atac de panică. A trecut deja o săptămână. […]