Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit 20

De mult nu am mai fost aşa de dezamăgit. Nu ascund faptul că aşteptam de la Clementine Margaine, hai, nu ecoul unor Jessye Norman sau Régine Crespin, dar o interpretare în stil, în linie, în carne vocală demnă de o adevărată ambasadoare a repertoriului francez.   Să mă explic. Cred cu toată convingerea că „D’amour […]

Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit 19

Christoph Eschenbach este mare. Într-un altfel de fel (!) decât cel după care îmi etajez eu şefii de orchestră pe soclu. În continuare, mi se pare că focul care îl pârjoleşte pe dinăuntru iese în trombe sacadate, dezarticulate, eruptive. Îl privează de euritmie, de linie, de boierime. Cu atât mai paradoxal cu cât, coborât de […]

Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit 18

N-a fost perfect. Şi nu, nu din cauza stilului expresionist de a dirija al lui Christoph Eschenbach, o continuare însufleţită a chipurilor pictate de Edvard Munch sau Lucien Freud. Este, orice s-ar spune, unul dintre cei mai aparte dirijori ai istoriei recente, care nu îţi lasă cale de mijloc. Ori îl adori, ori nu îl […]

Brexit? Not at all!

Vineri dimineaţă: dau căutare pe Karen Stephenson. O găsesc pe un link în care îşi îmbrăţişează violoncelul învăţându-ne să… cântăm la el. Ocupă poziţia de cello 2 cu partitură de solist în Philharmonia Orchestra London. E simplă, e frumoasă, e expresivă, „trece ecranul” cum spunem noi în afurisita noastră de meserie în care talentul se […]