De mult nu am mai fost aşa de dezamăgit. Nu ascund faptul că aşteptam de la Clementine Margaine, hai, nu ecoul unor Jessye Norman sau Régine Crespin, dar o interpretare în stil, în linie, în carne vocală demnă de o adevărată ambasadoare a repertoriului francez.   Să mă explic. Cred cu toată convingerea că „D’amour […]

Christoph Eschenbach este mare. Într-un altfel de fel (!) decât cel după care îmi etajez eu şefii de orchestră pe soclu. În continuare, mi se pare că focul care îl pârjoleşte pe dinăuntru iese în trombe sacadate, dezarticulate, eruptive. Îl privează de euritmie, de linie, de boierime. Cu atât mai paradoxal cu cât, coborât de […]

N-a fost perfect. Şi nu, nu din cauza stilului expresionist de a dirija al lui Christoph Eschenbach, o continuare însufleţită a chipurilor pictate de Edvard Munch sau Lucien Freud. Este, orice s-ar spune, unul dintre cei mai aparte dirijori ai istoriei recente, care nu îţi lasă cale de mijloc. Ori îl adori, ori nu îl […]