„Parcă ar avea păienjeni în degete.” Recunosc, eu nu am avut plasticitatea comparaţiei (ea îi aparţine organizatorului meu de producţie) şi mi-am imaginat mâinile ei pe claviatura pianului parcă badijonate în vată şi conduse de un duh al blândeţii nesfârşite. Martha Argerich în partea a doua a Concertului pentru pian şi orchestră de Maurice Ravel, […]

Uvertura O săptămână încheiată de Festival cu alergătura sufletului printre epoci şi trăiri şi a trupurilor între Ateneu şi Sala Palatului. Pe un răgaz de culoare roşie a semaforului străjuit de statuia ecvestră a lui Carol I mă cuprinde nostalgia ca o gâtuire, ca un simptom de atac de panică. A trecut deja o săptămână. […]

Mie cel mai mult mi-a plăcut bis-ul din Mama mea, Gâsca. A fost volatil şi presărat pe deasupra ca făina care mai zăboveşte o fracţiune de secundă în aer înainte să cadă pe masă. Îl felicit, cu această ocazie, pe vecinul meu de scaun din stânga. A recunoscut că e Ravel, eu m-am mărginit să […]

Dacă nu v-aţi convins până acum, ceea ce citiţi în fiecare zi sub acest titlu nu este critică muzicală. Un critic muzical v-ar vorbi despre partidele de instrumente, despre atacuri, filaje, diminuendo-uri şi Ar analiza adecvarea la textul partiturii şi ar comenta execuţia muzicală în context larg şi focalizat, comparând, citând şi evaluând.   “În […]