Istoria Festivalului

În noaptea de 3 spre 4 mai 1955, în camera 40 din Hotelul Atala, se stingea din viaţă George Enescu. Avea 74 de ani, se afla în exil, în Paris – după ce părăsise ţara pe 10 septembrie 1946 – iar în urmă lăsa o moştenire covârşitoare.

„Opera maestrului părea asemenea unui aisberg desprins dintr-o uriaşă calotă de gheaţă, ce plutea în derivă, fără a i se cunoaşte dimensiunea reală”, scria muzicologul Viorel Cosma. Având un caracter retras, Enescu nu voia să vorbească despre operele la care lucra, iar, continuă muzicologul, „gândea câte două-trei piese în paralel, le purta adeseori cu anii în minte şi în suflet, fiindcă nu avea timpul material să le fixeze pe hârtie”.
Directivele regimului comunist au îngreunat inventarierea, cât şi publicarea operelor şi corespondenţei autorului, în plus, ultimele sale lucrări se aflau la Paris. Au trecut foarte mulţi ani până când s-a putut face un „glosar” al tuturor lucrărilor muzicianului și o biografie care să surprindă genialitatea complexă a muzicianului. „Când se vorbeşte de George Enescu, cei din Europa se gândesc la violonist, iar cei din America la compozitor. Eu însă mă simt compozitor până în măduva oaselor”, mărturisea marele muzician.

Odată cu aflarea veștii morții autorului piesei Oedip, autoritățile de la București (Marea Adunare Națională și Consiliul de Miniștri) au decis, în 1955, organizarea Concursului Internațional „George Enescu”. Trei ani mai târziu, în 1958, pe 4 septembrie în sala Ateneului Român, se deschiderea prima ediție a Concursului și Festivalului Internațional „George Enescu”.
Yehudi Menuhi – fost elev și prieten apropiat al muzicianului – a fost unul dintre invitații care au susținut recitaluri în sala Ateneului. Alături de el, au fost Iakov Zak, David Oistrah, Claudio Arrau. Printre dirijorii care au ajuns în 1958, s-au numărat George Georgescu, John Barbirolli, Carlo Zecchi sau Carlo Felice Cilario.


Rubinstein ajunge la București

Într-o primă fază, Festivalul şi Concursul „George Enescu” se desfăşura o dată la trei ani. După prima ediţie, în 1961 autorităţile de la Bucureşti au deschis încă trei săli de concerte – Sala Mare a Palatului, Sala Mică a Palatului (Sala Auditorium) Studioul de concerte al Radioteleviziunii Române (Studio de Concerte Mihail Jora) – iar succesul evenimentului era susţinut de numele mari ale artiştilor internaţionali care au susţinut concerte.

În 1967, au concertat, printre alţii Arthur Rubinstein, Henryk Szering, Herbert von Karajan sau Isaac Stern şi Claire Bernard. Trei ani mai târziu, la ediţia a V-a, în Sala Mare a Palatului a concertat Orchestra Simfonică din Londra, iar la ediţia a VII-a, printre invitaţi s-au aflat Grace Bumbry, Elisabeth Schwarzkopf şi Victoria de Los Angeles.

De-a lungul ediţiilor, s-a pus accentul pe operele enesciene şi pe promovarea acestora. Dacă la ediţia a III-a (1964) s-a interpretat poemul Vox Maris şi Cvartetul cu pian nr. 1, trei ani mai târziu, s-a auzit, în premieră mondială, Trio în La minor pentru vioară, violoncel și pian. 12 lucrări enesciene s-au interpretat atunci, iar la Festival au participat 18 compozitori români.
Autorităţile comuniste au intervenit din ce în ce mai mult în organizarea şi desfăşurarea evenimentului, astfel că, pe lângă faptul că erau invitate – cu predilecţie – trupe din spaţiul sovietic, bugetul sau timpul alocat desfăşurării a scăzut, ajungându-se ca ediţia a VI-a să dureze doar o săptămână, iar evenimentul să nu mai invite un număr atât de mare de trupe şi artişti din străinătate.

Festivalul devine bianual

„După anii ‘90, în cadrul Festivalului a crescut complexitatea. Se vede în programele alese şi numărul de orchestre, solişti sau invitaţi. La început, la prima vedere, festivalul nu avea nici măcar jumătate din ce are acum, din punct de vedere al prezenţelor numelor mari”, descrie cunoscutul dirijor Tiberiu Soare ediţia a XXI-a.
Festivalul Enescu aduce în 2013 peste 150 de evenimente artistice, din toate domeniile. De la muzică, până la teatru sau balet, Bucureşti devine, timp de 28 de zile, un adevărat pol cultural viu, care, continuă dirijorul, „practic ne cuplează la viaţa muzicală cea mai actuală, la zi. Poţi vedea ce se întâmplă în centrele muzicale importante: ce mai face orchestra din Viena, Londra sau cea din Chicago”.
În acelaşi timp, Festivalul din 2013 continuă tradiţia promovării lucrărilor enesciene, devenind un bun prilej pentru public, dar şi pentru artişti, de a (re)asculta creaţia marelui muzician.

„Un festival trebuie să fie un lucru viu să aibe o paletă cât mai largă de evenimente”
(Alexandru Tomescu)

„Pentru mine, ca muzician şi iubitor de muzică, este o mare bucurie şi o mare încântare să văd succesul de care se bucură Festivalul. Dacă în urmă cu 5, 8 ani se puteau cumpăra bilete în seara concertului, acum îşi rezervă locurile încă de când se pun în vânzare. Cred că această nouă epuizare aproape instantanee la concertele foarte căutate este un indicator al creşterii nivelului de cultură la noi”, recunoaşte violonistul Alexandru Tomescu, care în 1999 a câştigat Premiul I la Concursul Internațional „George Enescu”.