Jurnal de meloman grăbit și de jurnalist fugărit 9

  • Care o fi misterul scobitorilor lui Valery Gergiev? Small pentru concertele cu solist, medium pentru simfonii? Indiferent de ce ține în mâna dreaptă, stânga este într-o perpetuă neliniș Tremură, solicită, negociază, concediază și consfințește segmente sonore care nu pot fi calificate decât redutabile.

 

  • Cu patruzeci și cinci de minute înainte de începerea concertului de la Sala Palatului, Filarmonica din München cânta singură pe scenă, impulsionată de concertmaestrul Lorenz Năsturică-Herschkowici. Gergiev stătea pe un mijloc de rând (scuze, maestre, era să o iau prin fața Dvs., noroc cu părul rebel care nu vă trădează niciodată) și dădea indicații clare, calme și concise.

 

  • Daniil Trifonov nu are nevoie de sală, alergat sau altă formă de sport. Ceea ce face la pian înseamnă o atletică incredibilă, năucitoare, însă nu automată. Năvălnicia lui vine dintr-o locuire profundă a muzicii pe care o cântă, o revelație care i se întâmplă pe măsură ce degetele galopează mai repede sau se înfrânează în vârf de tușeu.

 

  • Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Serghei Rachmaninov este an all-time favourite pentru publicurile din toată lumea, iar pianistul de 26 de ani (26!) i-a conferit relieful și impetuozitatea tinereții, dublate de o intimitate, o coloristică, o tălmăcire diafană în părțile așezate. O picătură de transpirație i-a căzut de pe frunte pe clapele pianului, anunțând, parcă, frenezia cadențelor finale. Mâinile s-au înfipt în pian, pianul în armătura orchestrală, iar Daniil Trifonov, Filarmonica din München și Valery Gergiev au decupat încă un moment antologic al Festivalului Enescu 2017. La sfârșit, pianistul părea că abia se mai ține pe picioare. A răspuns florilor și aplauzelor cu o Fantezie impromptu de Chopin începută viguros – am văzut mai multe sprâncene ridicate -, dar continuată la fel ca și Concertul de Rachmaninov: cu foarte multă personalitate, cu irizări nebănuit de gingașe și cu filtru de poet. Dirijorul l-a urmărit, patern, dintr-un colț al scenei.

 

  • Mda, cum să vă spun, Bruckner, adică sigur, Simfonia a IV-a, Romantica, o partitură complexă, care a suferit multe revizuiri timp de un deceniu, de o lungime… bruckner-iană și de o construcție așijderea. Un vehicul excelent pentru a aplauda această orchestră excelentă care este Filarmonica din München. Forță, instinct, dedicație. Dar, scuzați sinceritatea, eu abia aștept Șeherezada din seara aceasta.

 

Acest text este publicat si pe liternet.ro

Comentarii

Scrie ceva frumos

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.