Tudor Arghezi despre întâlnirea dintre Ştefan Luchian şi George Enescu

Către sfârşitul vieţii, Ştefan Luchian a suferit de o boală care i-a paralizat degetele, astfel că pentru a picta, el îşi lega penelul de degete. Boala s-a agravat, iar pictorul român nu a mai putut – în timp – nici să se ridice din pat, dar în tot acest timp, cum spune şi Tudor Arghezi, „uşa lui Luchian era slobodă şi deschisă orişicăruia, ziua şi noaptea, ca la biserică”.

Într-o dimineaţă, Tudor Arghezi i-a făcut o vizită pictorului, care i-a povestit cum a fost vizitat de George Enescu: „Luchian plângea de o emoţie fericită. Mi-a povestit că venise noaptea o umbră cu pelerină, strecurată în odaia lui mută. Umbra a scos scos din pelerină o vioară şi a cântat. I-a cântat două ore întregi, parcă o muzică din altă lume. Apoi umbra şi-a luat vioara şi pelerina, s-a apropiat de patul răstignitului şi i-a spus «Iartă-mă, te rog, sunt George Enescu»”.

Comentarii

Scrie ceva frumos

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.