TVR Cultural a difuzat, în 14 mai, un documentar despre opera lui Mihai Marcu, sculptor, profesor și membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.  

 

Un articol de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea şi producătoarea emisiunii „Biografii necesare”

Pe strada Tuberozelor de la Mogoşoaia, la câţiva paşi de şoseaua principală, se deschide un adevărat muzeu în aer liber. „Morgane”, „Icari”, „Jertfe”, „Zboruri”, „Fluturi”, o „Munteancă” monumentală, dăltuită în piatră, tronează printre florile parfumate şi firele de iarbă înaltă ce se agită în bătaia vântului de primăvară. Suntem aproape de casa-atelier a unui artist emblematic pentru sculptura anilor 1970.

R: Cum aţi debutat?

Mihai Marcu: Eram student în anul II la sculptură, iar Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – cum se numea atunci - celebra 100 de ani de la înfiinţare. Era în 1964. Mi-au selectat şi mie o lucrare. Am fost foarte mândru. O personală am organizat destul de târziu, pe la 40 şi ceva de ani. Nu am fost un grăbit cu viaţa mea, cu munca mea. Am vrut să apar cu nişte lucrări care să mă reprezinte, fără influenţa altora. Când eşti elev sau student sau chiar în anii de început, totul te influenţează – profesorii, uneori colegii, expoziţiile pe care le vizitezi, albumele. Este firesc. E un proces de învăţare. Dar, dincolo de toate astea, foarte importantă este cultura plastică pe care o poţi deprinde şi înţelege de la cei mai importanţi artişti. De aceea, este important să călătoreşti, să vezi şi ce s-a făcut înaintea ta, şi ce se face acum.

Mihai Marcu aparţine acelei categorii de artişti care nu poate lucra dacă nu trece prin suflet trăiri intense, revelatoare, profunde, de adâncă şi sinceră convingere. Născut undeva în câmpia Bărăganului, sculptorul are nostalgia întinderilor largi, a unduirilor şi a iluziilor ce devin semn plastic.

„«Fata Morgana» este o serie inspirată din praful câmpiei. De fapt, cred că m-am născut cu ea în ochi, în Bărăganul meu ars de soare. La marginea satului unde aveam casa o vedeam în fiecare zi. La noi, cei bătrâni spuneau că este apa viilor şi apa morţilor. Aşa îmi aduc aminte de copilărie. Şi, de atunci, mi-a rămas ideea pe care am transpus-o mai târziu în piatră”, a explicat artistul.

În creaţia lui sesizăm un echilibru fin, balansat între ceea ce înseamnă tradiţia sculpturii clasice şi interpretarea modernă a formelor. Artist viguros, „sculptorul de idei” este îndrăgostit de piatră şi lemn, iar lucrările sale sunt marcate de o forţă de sugestie rar întâlnită: „Am atacat în creaţia mea toate genurile, de la plastica mică, sculptură decorativă, până la monument. Mi-au plăcut toate tehnicile. Nimic nu e simplu, pentru că fiecare are ceva aparte, foarte specializat. Fiecare material trebuie tratat diferit. El îţi sugerează ce să faci. Nu doar tehnic, ci şi compoziţional sau ca temă”.

---

Urmăriți mai jos emisiunea:

 

----

 

Materialul este un reflex al gândirii, iar Mihai Marcu are puterea de a-l face să vorbească, indiferent dacă forma este umană sau este doar un segment abstract. Lucrările lui Mihai Marcu au un echilibru şi o robusteţe împinse până la accentul teluric, o poezie discretă, un lirism foarte personal, o pasiune dezlănţuită pentru volumele ce impun o simbioză între geometrie şi încrengătura organică, o coabitare cu simbolismul mitologic în sens modernist.

„Le sunt recunoscător profesorilor mei, pentru că de la ei am învăţat meserie. Mă gândesc la Ion Lucian Murnu – profesorul meu de an, la Nicolae Pascu, care ne preda modelaj şi sculptura statuară, cum se face armătura pentru un portret, pentru personaj întreg, pentru monument, cum se toarnă în ipsos şi bronz, cum se sculptează lemnul sau piatra, iar de la profesorul Rucăreanu am deprins tainele sculpturii decorative”, a explicat Mihai Marcu.

Sculptura este, prin excelenţă, destinată spaţiilor mari şi generoase. În felul acesta, arta monumentală se proiectează în viitor, trecând proba timpului. Iar Mihai Marcu este autorul câtorva monumente semnificative amplasate în spaţiul public, asociate unor citate din istoria naţională. În jurul acestora, creaţia lui s-a construit din disputa permanentă cu materialul, cu înţelesurile lui, cu dorinţa de a-l face să devină purtătorul propriilor gânduri, subscrise întotdeauna unor valori morale fundamentale.

Întors în atelier, artistul are capacitatea de a proiecta în mic o trăire cu o semnificaţie imensă. Lucrările sale au o monumentalitate care certifică experienţa de sculptor de monument de for public. Artistul aspiră la o anumită perenitate, la o anumită responsabilitate, în sensul permanenţei operei de artă.

R: Ce aţi dori să se ştie despre artistul Mihai Marcu în posteritate?

Mihai Marcu: Ce am făcut. Mă tot gândesc care trebuie să fie sentimentul unui artist care priveşte de sus, de acolo, din Ceruri, ce a făcut el pe faţa pământului ăstuia!

 

*** Emisiunea poate fi urmărită la TVR Cultural, duminică, 14 mai 2023, de la ora 22:00 (reluare miercuri, 17 mai 2023, ora 5:30) şi la TVR+.