FESTIVALUL GEORGE ENESCU

Valentina Băințan a discutat cu Anna Ungureanu și Tiberiu Soare despre provocările meseriei de dirijor, despre teama de eșec și ce înseamnă, de fapt, să fii un dirijor. Podcasturile „TVR#Enescu” sunt difuzate la TVR Cultural în fiecare weekend.

Duminică, 16 aprilie, de la ora 13.00, TVR Cultural a difuzat dialogul Valentinei Băințan cu Anna Ungureanu, dirijoarea Corului Național de Cameră „Madrigal - Marin Constantin”.

„Am povestit despre teama de eșec și setarea minții, despre puterea vulnerabilității, despre creativitate, motivație, curaj și, nu în ultimul rând, despre puterea pasiunii și a perseverenței.

Și cel mai important, despre cât i-a fost de dificil să acceadă într-o lume a bărbaților, pentru că, până de curând, dirijatul a fost un teritoriu strict masculin, iar pentru a accede în această lume ai de purtat, în primul rând, o luptă cu prejudecățile”, a explicat Valentina Băințan.

Anna Ungureanu a arătat că „parcursul meu dirijoral a fost pentru mine foarte firesc, natural. Pentru alții nu a fost – din punctul de vedere al acceptării mele ca dirijor. Și nu mi-a fost ușor, pentru că părerile care vin spre tine invariabil te pun puțin pe gânduri.

Dar trebuie să îți dai seama, de fapt, care este dorința ta. Dacă acționezi numai din dorința altora, nu vei fi fericit. Dacă acționezi pentru că tu așa îti dorești, așa simți, așa vizualizezi, atunci opiniile celorlalți devin doar niște detalii mai puțin importante. Ceea ce contează cu adevărat este pasiunea ce te împinge înainte”.

Urmăriți dialogul mai jos:

Sâmbătă, 15 aprilie, de la ora 13.00, TVR Cultural le-a adus telespectatorilor dialogul Valentinei Băințan cu dirijorul Tiberiu Soare.

„Pe Tiberiu Soare l-am provocat să răspundă la întrebarea «Ce înseamnă, de fapt, un dirijor?», să povestească despre tot ceea ce înseamnă a te pregăti pentru a ajunge în fața unei orchestre, ca mai apoi să treci cu brio proba unui public divers și exigent. Și, cel mai important, cum faci ca partitura pe care o ai în față să fie înțeleasă de membri orchestrei și de public, în contextul în care, tu, dirijorul, nu beneficiezi de avantajul celorlalți muzicieni interpreți: emiterea proprie a unui sunet gândit și studiat”, a arătat Valentina Băințan.

Răspunsul lui Tiberiu Soare a fost: „Atunci când studiez o partitură, îmi construiesc în minte un edificiu sonor, pe baza informațiilor pe care le găsesc între acele pagini. De fapt, nu studiez, ci citesc acea partitură.

Pentru un dirijor, a studia o partitură înseamnă de fapt a o citi cu foarte mare atenție. Pentru că nu poți să faci nimic altceva, nu poți să emiți un sunet și nici un fel de teorie referitoare la structura armonică, morfologică a formei, orchestrală. Ci trebuie să îndeplinești acest act elementar de a citi. Și de a înțelege în profunzime.

După care, încercând să înțeleg ce a vrut acel compozitor să spună în lucrarea respectivă, îmi construiesc un fel de proiecție mentală sonoră. „Aud” instrumentele și îmi construiesc un edificiu sonor propriu. Iar, mai apoi, această proiecție sonoră încerc să o reproduc prin intermediul orchestrei. Lucru extrem de dificil, de altfel, pentru că atunci intervine și personalitatea orchestrei, la care trebuie să te adaptezi în permanență”.

Dialogul integral, mai jos: